Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Nunta lui Figaro | Operă de W.A. Mozart
După Salonul Muzical al Operei de luni, când i-am spus „Bun găsit, domnule Mozart!”, chiar de aniversarea nașterii lui W.A. Mozart, sâmbătă, 1 februarie 2020, de la ora 18.30, în Sala Operei, vă invităm la o altă capodoperă scrisă de genialul compozitor austriac: „Nunta lui Figaro”.
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
Acţiunea operei se petrece în castelul Contelui Almaviva, în Sevilla, în secolul al XVIII-lea. Desfăşurarea din „Nunta lui Figaro” este un lung şir de quiproquo-uri neprevăzute şi răsturnări de situaţie care fac din această operă o comedie spumoasă şi de succes. Contele Almaviva, săturat de anii de căsnicie cu Rosina, îi face avansuri menajerei Susanna, iubita lui Figaro. Contele vrea să împiedice căsătoria celor doi şi încearcă toate şiretlicurile. Încurcăturile se ţin lanţ, Rosina îi joacă şi ea o festă soţului pentru ca, în final, Contele Almaviva să-i ceară iertare în faţa tuturor, iar Figaro şi Susanna să îşi redobândească încrederea şi fericirea.
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Cetatea Feldioarei
Marienburg a fost numele dat acestei aşezări de cavalerii teutoni, în 1211, la sosirea lor pe aceste locuri. „Andrei prin mila Domnului regale Ungariei...am dat această ţară, numită Bârsa, aflată dincolo de păduri...”, aşa începe actul de donaţie al Regelui Andrei al II-lea, scris în cancelaria ungară în acelaşi an. Teutonii au ales acest loc pentru a deveni central lor din Ţara Bârsei, dându-i numele Sfintei Marii, patroana ordinului lor. Cavalerii au întârit locul construind o cetate.
Ridicarea fortificaţiilor s-a petrecut cu ajutorul coloniştilor saşi, veniţi cu teutonii sau imediat după ei, şi al localnicilor. Aici s-au descoperit urme de locuire din neolitic şi morminte datate în secolul al XII-lea, înaintea sosirii cavalerilor. Pe de altă parte, un document datat la 1439 spune că locuitorii comunei Feldioara au construit o cetate cu “mari cheltuieli şi cu mare osteneală”, iar numele localităţii vine de la cuvântul maghiar „foldvar” care înseamnă „cetate de pământ”.
În 1225, cavalerii teutoni au fost expulzaţi de aceeaşi cancelarie ungară, dar aici era deja o localitate înfloritoare, pe care saşii o numeau Marienburg, maghiarii i-au zis Foldvar şi românii o numeau Feldioara. A doua năvălire turcească în Ţara Bârsei, cea din 1432, a produs pagube însemnate şi pierderi grele, pentru că doar după 25 de ani s-a terminat refacerea cetăţii. Cu ziduri din piatră şi cărămidă, întărite cu două turnuri de apărare, fortificaţia era înconjurată de Olt pe trei laturi.
Feldioara a cunoscut şi alte episoade dramatice de-alungul istoriei. În 1529, partizanii regelui ungar Ioan Zapolya şi cei ai lui Ferdinand de Habsburg s-au înfuntat aici, într-una dintre bătăliile generate de disputa celor doi regi. Petru Rareş a câştigat lupta, pentru Zapolya.
În 1612, cetatea a fost ocupată de principele Gabriel Bathory, iar Michael Weiss, judele Braşovului, o atacă pentru a o elibera, dar este înfrânt şi decapitat.
În atacul condus de Michael Weiss, 39 de elevi din ciclul superior al liceului „Johannes Honterus”, din Braşov, au murit vrând să elibereze Feldioara, de aceea, la începutul secolului XX, localnicii au construit în memoria lor „Monumentul studenţilor braşoveni”. Aici ei sunt comemoraţi deseori de grupurile de saşi care vizitează Feldioara.
Din păcate, astăzi, mare parte din cetate a devenit ruină. În picioare a mai rămas turnul nord-vestic, fragmente de ziduri şi se pot identifica locul fântânii şi cel al capelei.
În 1225, cavalerii teutoni au fost expulzaţi de aceeaşi cancelarie ungară, dar aici era deja o localitate înfloritoare, pe care saşii o numeau Marienburg, maghiarii i-au zis Foldvar şi românii o numeau Feldioara. A doua năvălire turcească în Ţara Bârsei, cea din 1432, a produs pagube însemnate şi pierderi grele, pentru că doar după 25 de ani s-a terminat refacerea cetăţii. Cu ziduri din piatră şi cărămidă, întărite cu două turnuri de apărare, fortificaţia era înconjurată de Olt pe trei laturi.
Feldioara a cunoscut şi alte episoade dramatice de-alungul istoriei. În 1529, partizanii regelui ungar Ioan Zapolya şi cei ai lui Ferdinand de Habsburg s-au înfuntat aici, într-una dintre bătăliile generate de disputa celor doi regi. Petru Rareş a câştigat lupta, pentru Zapolya.
În 1612, cetatea a fost ocupată de principele Gabriel Bathory, iar Michael Weiss, judele Braşovului, o atacă pentru a o elibera, dar este înfrânt şi decapitat.
În atacul condus de Michael Weiss, 39 de elevi din ciclul superior al liceului „Johannes Honterus”, din Braşov, au murit vrând să elibereze Feldioara, de aceea, la începutul secolului XX, localnicii au construit în memoria lor „Monumentul studenţilor braşoveni”. Aici ei sunt comemoraţi deseori de grupurile de saşi care vizitează Feldioara.
Din păcate, astăzi, mare parte din cetate a devenit ruină. În picioare a mai rămas turnul nord-vestic, fragmente de ziduri şi se pot identifica locul fântânii şi cel al capelei.
