Ridicarea fortificaţiilor s-a petrecut cu ajutorul coloniştilor saşi, veniţi cu teutonii sau imediat după ei, şi al localnicilor. Aici s-au descoperit urme de locuire din neolitic şi morminte datate în secolul al XII-lea, înaintea sosirii cavalerilor. Pe de altă parte, un document datat la 1439 spune că locuitorii comunei Feldioara au construit o cetate cu “mari cheltuieli şi cu mare osteneală”, iar numele localităţii vine de la cuvântul maghiar „foldvar” care înseamnă „cetate de pământ”.

În 1225, cavalerii teutoni au fost expulzaţi de aceeaşi cancelarie ungară, dar aici era deja o localitate înfloritoare, pe care saşii o numeau Marienburg, maghiarii i-au zis Foldvar şi românii o numeau Feldioara. A doua năvălire turcească în Ţara Bârsei, cea din 1432, a produs pagube însemnate şi pierderi grele, pentru că doar după 25 de ani s-a terminat refacerea cetăţii. Cu ziduri din piatră şi cărămidă, întărite cu două turnuri de apărare, fortificaţia era înconjurată de Olt pe trei laturi.

Feldioara a cunoscut şi alte episoade dramatice de-alungul istoriei. În 1529, partizanii regelui ungar Ioan Zapolya şi cei ai lui Ferdinand de Habsburg s-au înfuntat aici, într-una dintre bătăliile generate de disputa celor doi regi. Petru Rareş a câştigat lupta, pentru Zapolya.

În 1612, cetatea a fost ocupată de principele Gabriel Bathory, iar Michael Weiss, judele Braşovului, o atacă pentru a o elibera, dar este înfrânt şi decapitat.

În atacul condus de Michael Weiss, 39 de elevi din ciclul superior al liceului „Johannes Honterus”, din Braşov, au murit vrând să elibereze Feldioara, de aceea, la începutul secolului XX, localnicii au construit în memoria lor „Monumentul studenţilor braşoveni”. Aici ei sunt comemoraţi deseori de grupurile de saşi care vizitează Feldioara.

Din păcate, astăzi, mare parte din cetate a devenit ruină. În picioare a mai rămas turnul nord-vestic, fragmente de ziduri şi se pot identifica locul fântânii şi cel al capelei.