Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Nunta lui Figaro | Operă de W.A. Mozart
După Salonul Muzical al Operei de luni, când i-am spus „Bun găsit, domnule Mozart!”, chiar de aniversarea nașterii lui W.A. Mozart, sâmbătă, 1 februarie 2020, de la ora 18.30, în Sala Operei, vă invităm la o altă capodoperă scrisă de genialul compozitor austriac: „Nunta lui Figaro”.
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
Acţiunea operei se petrece în castelul Contelui Almaviva, în Sevilla, în secolul al XVIII-lea. Desfăşurarea din „Nunta lui Figaro” este un lung şir de quiproquo-uri neprevăzute şi răsturnări de situaţie care fac din această operă o comedie spumoasă şi de succes. Contele Almaviva, săturat de anii de căsnicie cu Rosina, îi face avansuri menajerei Susanna, iubita lui Figaro. Contele vrea să împiedice căsătoria celor doi şi încearcă toate şiretlicurile. Încurcăturile se ţin lanţ, Rosina îi joacă şi ea o festă soţului pentru ca, în final, Contele Almaviva să-i ceară iertare în faţa tuturor, iar Figaro şi Susanna să îşi redobândească încrederea şi fericirea.
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Biserica fortificată din Codlea
CODLEA
Str. Lungă nr. 113
localizare cu Google Maps
Biserica fortificată din Codlea a fost construită începând cu secolul XIII. Ansamblul care cuprinde biserica evanghelică și incinta fortificată figurează pe lista monumentelor istorice din 2010.
Cetatea bisericească se află la intersecția a două străzi în piața localității. De la o biserică din sec. al XIII-lea se păstrează portalul de V. În absența unor cercetări arheologice exhaustive, este greu de stabilit astăzi dacă aceasta a fost construită în formă de bazilică sau de biserică sală.
Portalul cu trei retrageri succesive, cu arc plincintru are pereții formați din colonete cărora le este atașată o friză de capiteluri cu decorație de palmete și figurine umane. În sec. al XV-lea, biserica romanică este transformată într-o biserică sală gotică. Corul este prevăzut cu o absidă 5/8 precum și cu o boltă în leagăn cu penetrații, cu nervuri de cărămidă dispuse în formă de plasă. Nervurile pornesc de la console decorate diferit. Sacristia din N corului se dezvoltă pe două niveluri și are bolți în formă de plasă, cu nervuri din cărămidă. La începutul sec. al XVIII-lea este realizat valorosul tavan casetat în sala bisericii, format din 252 de panouri pictate.
În SE bisericii se ridică turnul clopotniță, un donjon masiv care, prin completări succesive, a ajuns să aibă pereți de 5 m grosime. O incintă fortificată de formă poligonală înconjoară biserica. Ea a fost realizată la începutul sec. al XV-lea, după anul 1420, respectiv în urma primelor invazii turcești. Zidul de incintă are o înălțime de 8–10 m, iar grosimea sa ajunge până la 2 m. În partea coamei a fost prevăzut cu goluri de tragere și aruncare. În partea interioară au fost construite camere de provizii. Turnul primește în anul 1892 aspectul actual neogotic. Altarul, opera lui Johannes Bartel din Brașov, înălțat în 1904, este de asemenea neogotic. Amvonul este datat 1841. Orga, terminată în 1783, unul din cele mai valoroase instrumente din Transilvania, are un pozitiv pe balustradă și este opera maestrului Prause din Silezia. Tratarea cromatică aparține pictorului Oelhahn. Între 1828 și 1830, în sudul bisericii a fost ridicată primăria, alipită turnului clopotniță.
Portalul cu trei retrageri succesive, cu arc plincintru are pereții formați din colonete cărora le este atașată o friză de capiteluri cu decorație de palmete și figurine umane. În sec. al XV-lea, biserica romanică este transformată într-o biserică sală gotică. Corul este prevăzut cu o absidă 5/8 precum și cu o boltă în leagăn cu penetrații, cu nervuri de cărămidă dispuse în formă de plasă. Nervurile pornesc de la console decorate diferit. Sacristia din N corului se dezvoltă pe două niveluri și are bolți în formă de plasă, cu nervuri din cărămidă. La începutul sec. al XVIII-lea este realizat valorosul tavan casetat în sala bisericii, format din 252 de panouri pictate.
În SE bisericii se ridică turnul clopotniță, un donjon masiv care, prin completări succesive, a ajuns să aibă pereți de 5 m grosime. O incintă fortificată de formă poligonală înconjoară biserica. Ea a fost realizată la începutul sec. al XV-lea, după anul 1420, respectiv în urma primelor invazii turcești. Zidul de incintă are o înălțime de 8–10 m, iar grosimea sa ajunge până la 2 m. În partea coamei a fost prevăzut cu goluri de tragere și aruncare. În partea interioară au fost construite camere de provizii. Turnul primește în anul 1892 aspectul actual neogotic. Altarul, opera lui Johannes Bartel din Brașov, înălțat în 1904, este de asemenea neogotic. Amvonul este datat 1841. Orga, terminată în 1783, unul din cele mai valoroase instrumente din Transilvania, are un pozitiv pe balustradă și este opera maestrului Prause din Silezia. Tratarea cromatică aparține pictorului Oelhahn. Între 1828 și 1830, în sudul bisericii a fost ridicată primăria, alipită turnului clopotniță.
