Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Nunta lui Figaro | Operă de W.A. Mozart
După Salonul Muzical al Operei de luni, când i-am spus „Bun găsit, domnule Mozart!”, chiar de aniversarea nașterii lui W.A. Mozart, sâmbătă, 1 februarie 2020, de la ora 18.30, în Sala Operei, vă invităm la o altă capodoperă scrisă de genialul compozitor austriac: „Nunta lui Figaro”.
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
Acţiunea operei se petrece în castelul Contelui Almaviva, în Sevilla, în secolul al XVIII-lea. Desfăşurarea din „Nunta lui Figaro” este un lung şir de quiproquo-uri neprevăzute şi răsturnări de situaţie care fac din această operă o comedie spumoasă şi de succes. Contele Almaviva, săturat de anii de căsnicie cu Rosina, îi face avansuri menajerei Susanna, iubita lui Figaro. Contele vrea să împiedice căsătoria celor doi şi încearcă toate şiretlicurile. Încurcăturile se ţin lanţ, Rosina îi joacă şi ea o festă soţului pentru ca, în final, Contele Almaviva să-i ceară iertare în faţa tuturor, iar Figaro şi Susanna să îşi redobândească încrederea şi fericirea.
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Muntele Tâmpa
BRAȘOV
Centrul Vechi
localizare cu Google Maps
Muntele Tâmpa se înalţă în mijlocul municipiului Braşov şi are o înălţime de 960 m faţă de nivelului mării. Ridicându-se cu cca. 400 m deasupra Braşovului, muntele a adus oraşului denumirea, consacrată, de „oraşul de la poalele Tâmpei".
Muntele face parte din masivul Postăvaru, masiv aflat în Carpaţii de Curbură, şi s-a format printr-un proces de încreţire a scoarei terestre, fiind alcătuit mai ales din blocuri de calcar.
Săpăturile arheologice au atestat faptul că acest munte a fost strâns legat de istoria oraşului din cele mai vechi timpuri, iar numele lui a fost dat de popoarele care l-au stăpânit. Aici au existat altare pentru sacrificii, ridicate de strămoşii daci. Dar s-au găsit şi urme ale cuceritorilor romani care ar fi numit muntele „Tempus/Temporis” cu referire la sacrificiile făcute de daci în cinstea zeului timpului, Uranus. De aici, denumirea de tempus/timp în limba latină, s-a transformat în Tempea/Tâmpa. Mai aproape de zilele noastre, cavalerii teutoni au preluat denumirea şi au tradus-o în germană, cetatea timpului sau a lui Kronos devenind Kronstadt, nume purtat şi de oraş. Vârful şi şaua muntelui Tâmpa au fost locul în care s-a construit cetatea Braşovia, apărată din trei părţi de versanţii abrupţi şi din partea de sud de zidul gros al cetăţii. Cetatea a servit ca loc de refugiu al populaţiei din faţa cotropitorilor şi nu a putut fi cucerită niciodată, dar a fost cedată învingătorilor în urma unor tratate. În sec. XV, când turcii domină oraşul din cetate, braşovenii, sprijiniţi de Iancu de Hunedoara, răscumpără cetatea şi o dărâmă iar cu pietrele rezultate întăresc zidurile de apărare din jurul oraşului.
Pe Muntele Tâmpa se poate ajunge pe diverse drumuri, unul dintre acestea fiind format din cele 25 de serpentine care pornesc din oraşul vechi şi care au fost făcute de Ocolul Silvic în anul 1837. Un alt drum, treptele lui Gabony sau drumul Cavalerilor, porneşte din Şcheii Braşovului şi datează din perioada vechii cetăţi Braşovia, şi mai este un drum, cel numit de localnici „la Iepure”, ce porneşte din valea Cetăţii (Răcădăului). Pentru cei care nu agreează excursiile şi mersul prin pădure, există o telecabină ce poate fi luată din centrul oraşului şi care ajunge în vârful muntelui în trei minute.
De pe platoul din vârful muntelui privitorul are o splendidă panoramă asupra oraşului şi, în zilele senine, o privelişte unică a Ţării Bârsei. Tot aici se poate vedea o grotă mică în care funcţiona, din 1890, un mic restaurant-berărie numit Grota lui Bethlen. Numit apoi Cabana-restaurant Tâmpa, acesta a ars în 1977. Acum, din el a rămas terasa şi nişte mici căzi de piatră în care se răcea berea pe vremuri. În locul lui, s-a construit un modern restaurant panoramic la care se poate ajunge de jos şi cu telecabina. Tot în această zonă, s-au montat, în anul 2004, litere imense, luminate noaptea, ce formează numele oraşului: Braşov.
La poalele muntelui au existat de-a lungul timpului diverse obiective ce atrăgeau turiştii dar şi localnicii. Este vorba de Casa de tir, construită în 1865, distrusă de un incendiu şi pe locul căreia este astăzi Liceul silvic. Un alt loc de popas era Casa Pădurarului, construită la începutul sec.XX, restaurant ce există şi astăzi, amplasat pe aleea pietonală, aproape de telecabină.
Muntele Tâmpa este unul din locurile cele mai pline de legende din Braşov. Cele mai cunoscute sunt cele care vorbesc despre existenţa unui mare lac subteran sau despre existenţa unor tuneluri ce străpung muntele. Dacă existenţa lacului nu a fost dovedită, existenţa a 3-4 tuneluri săpate în munte este reală. Astăzi numai unul dintre ele mai este practicabil şi leagă Casa Sfatului de unul dintre turnurile vechii cetăţi. Celelalte s-au surpat în timp şi toate sunt închise pentru a se evita accidentele. Pe aleea pietonală mai există şi acum parte din construcţia apeductului construit între anii 1891-1892 şi care alimenta oraşul cu apa adusă de la izvoarele de după munte. Sistemul de aducţiune, deteriorat de timp, a fost dezafectat, apa de la „izvorul de sub Tâmpa” fiind adusă astăzi din reţeaua oraşului.
Dar cel mai important eveniment din istoria Muntelui Tâmpa este declararea, ca rezervaţie naturală, a unei suprafeţe de cca.150 ha. Aici trăiesc urşi, râşi şi lupi, un număr mare de păsări (corbi, vulturi,etc), dar şi 35% din totalul speciilor de fluturi din ţara noastră. Zona împădurită face loc, pe mari proţiuni de sol calcaros şi arid, unor enclave de vegetaţie de silvo-stepă unică. Pe versanţii muntelui cresc numeroase specii de arbori: molidul, stejarul, carpenul, fagul, etc dar şi numeroase plante: laleaua pestriţă, sângerul, papucul doamnei. Tot aici se găsesc câteva specii de plante endemice ca obsiga bârsană şi crucea voinicului, protejate prin lege deoarece ele trăiesc numai în România. De altfel Rezervaţia naturală Tâmpa este unica rezervaţie naturală din lume aflată în mijlocul unui oraş.
Nu există vizitator al oraşului Braşov care să nu fie tentat să urce muntele şi care să nu fie cucerit de superba panoramă ce se desfăşoară de pe Muntele Tâmpa.
Săpăturile arheologice au atestat faptul că acest munte a fost strâns legat de istoria oraşului din cele mai vechi timpuri, iar numele lui a fost dat de popoarele care l-au stăpânit. Aici au existat altare pentru sacrificii, ridicate de strămoşii daci. Dar s-au găsit şi urme ale cuceritorilor romani care ar fi numit muntele „Tempus/Temporis” cu referire la sacrificiile făcute de daci în cinstea zeului timpului, Uranus. De aici, denumirea de tempus/timp în limba latină, s-a transformat în Tempea/Tâmpa. Mai aproape de zilele noastre, cavalerii teutoni au preluat denumirea şi au tradus-o în germană, cetatea timpului sau a lui Kronos devenind Kronstadt, nume purtat şi de oraş. Vârful şi şaua muntelui Tâmpa au fost locul în care s-a construit cetatea Braşovia, apărată din trei părţi de versanţii abrupţi şi din partea de sud de zidul gros al cetăţii. Cetatea a servit ca loc de refugiu al populaţiei din faţa cotropitorilor şi nu a putut fi cucerită niciodată, dar a fost cedată învingătorilor în urma unor tratate. În sec. XV, când turcii domină oraşul din cetate, braşovenii, sprijiniţi de Iancu de Hunedoara, răscumpără cetatea şi o dărâmă iar cu pietrele rezultate întăresc zidurile de apărare din jurul oraşului.
Pe Muntele Tâmpa se poate ajunge pe diverse drumuri, unul dintre acestea fiind format din cele 25 de serpentine care pornesc din oraşul vechi şi care au fost făcute de Ocolul Silvic în anul 1837. Un alt drum, treptele lui Gabony sau drumul Cavalerilor, porneşte din Şcheii Braşovului şi datează din perioada vechii cetăţi Braşovia, şi mai este un drum, cel numit de localnici „la Iepure”, ce porneşte din valea Cetăţii (Răcădăului). Pentru cei care nu agreează excursiile şi mersul prin pădure, există o telecabină ce poate fi luată din centrul oraşului şi care ajunge în vârful muntelui în trei minute.
De pe platoul din vârful muntelui privitorul are o splendidă panoramă asupra oraşului şi, în zilele senine, o privelişte unică a Ţării Bârsei. Tot aici se poate vedea o grotă mică în care funcţiona, din 1890, un mic restaurant-berărie numit Grota lui Bethlen. Numit apoi Cabana-restaurant Tâmpa, acesta a ars în 1977. Acum, din el a rămas terasa şi nişte mici căzi de piatră în care se răcea berea pe vremuri. În locul lui, s-a construit un modern restaurant panoramic la care se poate ajunge de jos şi cu telecabina. Tot în această zonă, s-au montat, în anul 2004, litere imense, luminate noaptea, ce formează numele oraşului: Braşov.
La poalele muntelui au existat de-a lungul timpului diverse obiective ce atrăgeau turiştii dar şi localnicii. Este vorba de Casa de tir, construită în 1865, distrusă de un incendiu şi pe locul căreia este astăzi Liceul silvic. Un alt loc de popas era Casa Pădurarului, construită la începutul sec.XX, restaurant ce există şi astăzi, amplasat pe aleea pietonală, aproape de telecabină.
Muntele Tâmpa este unul din locurile cele mai pline de legende din Braşov. Cele mai cunoscute sunt cele care vorbesc despre existenţa unui mare lac subteran sau despre existenţa unor tuneluri ce străpung muntele. Dacă existenţa lacului nu a fost dovedită, existenţa a 3-4 tuneluri săpate în munte este reală. Astăzi numai unul dintre ele mai este practicabil şi leagă Casa Sfatului de unul dintre turnurile vechii cetăţi. Celelalte s-au surpat în timp şi toate sunt închise pentru a se evita accidentele. Pe aleea pietonală mai există şi acum parte din construcţia apeductului construit între anii 1891-1892 şi care alimenta oraşul cu apa adusă de la izvoarele de după munte. Sistemul de aducţiune, deteriorat de timp, a fost dezafectat, apa de la „izvorul de sub Tâmpa” fiind adusă astăzi din reţeaua oraşului.
Dar cel mai important eveniment din istoria Muntelui Tâmpa este declararea, ca rezervaţie naturală, a unei suprafeţe de cca.150 ha. Aici trăiesc urşi, râşi şi lupi, un număr mare de păsări (corbi, vulturi,etc), dar şi 35% din totalul speciilor de fluturi din ţara noastră. Zona împădurită face loc, pe mari proţiuni de sol calcaros şi arid, unor enclave de vegetaţie de silvo-stepă unică. Pe versanţii muntelui cresc numeroase specii de arbori: molidul, stejarul, carpenul, fagul, etc dar şi numeroase plante: laleaua pestriţă, sângerul, papucul doamnei. Tot aici se găsesc câteva specii de plante endemice ca obsiga bârsană şi crucea voinicului, protejate prin lege deoarece ele trăiesc numai în România. De altfel Rezervaţia naturală Tâmpa este unica rezervaţie naturală din lume aflată în mijlocul unui oraş.
Nu există vizitator al oraşului Braşov care să nu fie tentat să urce muntele şi care să nu fie cucerit de superba panoramă ce se desfăşoară de pe Muntele Tâmpa.
