Biserica a fost construită iniţial în stil gotic, marcată prin contraforturi în exterior şi cu un interior complet modificat de biserică-sală în stil baroc târziu. Din cauza prăbuşirii bolţilor, în 1776, ea a fost refăcută în mai multe rânduri de călugării franciscani, rezultând o biserică-sală cu cor poligonal al cărei interior este ritmat doar prin mijlocirea unor pilaştri încoronaţi de un antablament simplu. Reţine atenţia pe peretele de nord al corului monumentul funerar al generalului conte Damian Hugo von Virmond (1666-1722) realizat în piatră. Partea centrală constă dintr-o inscripţie comemorativă, iar cea inferioară, sarcofagul propriu-zis, este decorată cu alegoria Victoriei.
       În biserică se mai găseşte un cenotaf dedicat baronesei Arianna Andlern, născută Engelshoffer, iar în criptă se află mai multe pietre funerare, printre care a lui Johann Haller, guvernator al Transilvaniei, şi a soţiei sale Sophia Daniela de Vargyas, decorate cu blazoanele acolate ale defuncţilor. Din inventarul bisericii reţine atenţia sculptura gotică Madona cu pruncul, aşezată într-un altar lateral şi realizată din lemn policrom în secolul al XV-lea. Monumentul a fost restaurat în anul 1972, însă clădirea abuziv confiscată în 1949 de regimul comunist( care i-au deportat într-un lagăr pe călugării franciscani, de altfel foarte îndrăgiţi de credincioşi pentru că erau dedicaţi pastoraţiei) nu a fost retrocedată nici până în prezent.