Cetatea a fost asediată în mai multe rânduri, fiind cucerită prima oară în 1529 de Ioan Zapolya, iar în 1602 de Moise Secuiul. Deşi a rezistat asediului turcesc din 1658, precum şi pandemiei de ciumă , cetatea a fost devastată şi incendiată în 1706, în timpul luptelor dintre curuţi şi lobonţi.
       Pierzându-şi, treptat, orice rol militar, cetatea avea să fie părăsită şi părăginită în secolul al XVIII-lea.
       Pe lângă cetatea ţărănească, respectiv şcoala comunală, menţionată documentar la 1394, biserica evanghelică compusă din navă, cor şi absidă, reprezintă un alt punct de interes pentru turişti.