Amplul plan de construcție a bisericii, inițiat de comunitate, din care s-a realizat doar mărirea corului și alipirea sacristiei pe peretele nordic, a fost sistat după ce Transilvania a intrat sub suzeranitate otomană în urma înfrângerii de la Mohács (1526) și a fost obligată la plata unor biruri împovărătoare. Inscripția de pe ancadramentul sacristiei, menționeaza 1519 ca an de încheiere a lucrărilor de extindere a corului, adică la 4 ani după ce se terminase și șantierul de la Biertan.
Lucrările de transformare a interiorului au fost reluate la începutul secolului al XVIII-lea. Cutremurul din 1802 a avariat considerabil biserica, iar șantierul de renovare a fost reînființat. S-au reconstruit o parte din colateralele desființate în secolul al XVI-lea si s-a adăugat o tribună pentru orga în partea de vest.