Aşa cum nici formaţia Procol Harum nu a ezitat să se inspire dintr-o temă de Bach în celebra sa piesă "A Whiter Shade of Pale", din 1967. Nu întâmplător, cele două piese lansate de Queen şi Procol Harum au primit, la egalitate, titlul de Best British Pop Single pentru perioada 1952–1977 la Brit Awards. Demersul de apropiere şi apropriere reciprocă indică, de altfel, universalitatea muzicii de calitate şi caracterul bidirecţional al evoluţiei genurilor muzicale. Iar spargerea barierelor stilistice nu este altceva decât esenţa (r)evoluţiei în muzica de azi şi de oricând. Concertul propus de Innuendo Trio nu este abordat ca un program-omagiu sau ca un moment de comemorare, ci de celebrare a muzicii unei figuri unice şi inconfundabile, care prin piesele şi glasul care l-au făcut adorat şi admirat de iubitorii muzicii (rock şi nu numai) din lumea întreagă, continuă să fie viu, să trăiască pentru eternitate ("Who Wants to Live Forever?") în conştiinţa publicului. Concertul dedicat repertoriului lui Freddie Mercury & The Queen vine, astfel, să demonteze orice inhibiţie a spectatorului de clasic dinspre rock. Dacă de o bună bucată de vreme "Mozart rocks", atunci – inevitabil – şi reciproca devine valabilă: "Queen strings!" Pentru interpreţii implicaţi în acest program, formaţi la şcoala muzicii clasice, pop-rockul este mai mult decât o pasiune, ceea ce face ca piesele aranjate pentru instrumente cu corzi (ciupite sau cu arcuş) să nu devină doar nişte banale cover-uri. Este aici o foarte intensă probă de creativitate şi virtuozitate, care se manifestă nu doar prin inspiraţia în alegerea pieselor şi a aranjamentelor, ci şi prin inedita metamorfozare a acestora înspre deliciul urechii. Fiecare dintre instrumente devine, pe rând, solist sau acompaniator, purtător al liniei melodice sau suport al ţesăturilor armonice, astfel încât, cu atenţie, emoţie şi sensibilitate, „vocile” (ştimele) instrumentelor se pot auzi distinct, delicat sau energic, după cum o reclamă esenţa fiecărei piese, dar şi spiritul efervescent şi irepetabil al lui Freddie. Conform filozofiei sale artistice şi de viaţă, din care transpare cu limpezime echilibrul aparent imposibil între implicare şi detaşare, ambele totale. La fel şi aici, în replica fără cuvinte de după un sfert de veac. Totul contează şi nimic nu contează. "Nothing really matters to me"... 
În cadrul temei „Freddie Mercury: 70 de ani de la naştere, 25 de ani de la moarte, 30 de ani de la legendarul concert Queen de pe Wembley” şi în cadrul temei principale a festivalului: "(R)Evoluţie"
Nothing really matters to me
Celebrare Freddie Mercury

Innuendo Trio (Cluj-Napoca):
Attila József Szabó – violoncel
Károly Boér – chitară
Lóránd Szántó– vioară, chitară bas

INTRAREA LIBERĂ