Nu se cunoaşte însă nimic despre viaţă monahală a schitului, nici când a început şi nici când s-a stins. Actualul schit a luat fiinţă la iniţiativa Episcopului Serafim Făgărășanul de la Arhiepiscopia Sibiului, precum şi a ieromonahului Visarion Joantă, viitorul duhovnic al schitului. Răspunderea lucrărilor a avut-o părintele Gheorghe Lup, preot paroh al parohiei Buneşti şi fiu al satului. Piatră de temelie a fost pusă în anul 1991 şi în scurt timp a reuşit să construiască din zid corpul de chilii în care se mai află trapeza, bucătăria, cămările şi staretia. După ce s-a reuşit ridicarea construcţiei care să asigure adăpostul vieţuitoarelor au venit că prim nucleu al obştii, maicile surori Potcoavă Filofteia şi Rafaela (nepoate ale părintelui Stăniloaie) de la mănăstirea Ţigăneşti-Ilfov. În prezent sunt bune condiţii pentru o viaţă monahală normală. A fost pietruit drumul de la şoseaua asfaltată până la schit şi s-a făcut racordarea schitului la curentul electric prin reţea proprie, efectuată pe distanţă de peste 1 km până la reţeaua de înalta tensiune de la şoseaua naţională. O dată cu clădirea pentru chilii a început şi construcţia unei monumentale biserici care a fost terminată în 1995.