Printr-o altă inspirată potrivire, locul pe care a fost ctitorită mănăstirea este îmbibat de sângele şi osemintele ostaşilor români căzuţi în luptele de rezistenţă purtate de-a lungul culoarului Rucăr-Bran în Primul Război Mondial. De altfel, întru cinstirea jertfei lor şi a tuturor eroilor neamului românesc, a fost înălţată în vecinătatea bisericii o troiţă comemorativă, sfinţită în anul 2009 de către Înalt Preasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, obştea monahală a reuşit să reconsolideze, restaureze şi reîmpodobească integral biserica principală, adusă, în urma unor ample şi susţinute eforturi, la forma actuală în anul 2009, atunci când a şi fost sfinţită (la 30 iunie) de către Mitropolitul Ardealului.
Totodată, începând cu primăvara anului 2007, au fost demarate – şi se află în plină derulare – lucrările de construcţie a ansamblului monastic propriu-zis, situat în spatele bisericii mari. În vara lui 2012, s-au inaugurat astfel chiliile călugăreşti, trapeza şi bucătăria de la parterul clădirii, Părintele Mitropolit Laurenţiu sfinţind cu acelaşi prilej (8 iulie) şi paraclisul încorporat noii clădiri şi destinat săvârşirii slujbelor din zilele de rând. Etajul se află actualmente la stadiul aplicării finisajelor interioare, urmând să găzduiască în viitor chilii monahale, bibliotecă şi ateliere.
Drept urmare firească a dezvoltării activităților pastoral-misionare și administrativ-gospodărești ale Schitului Bran, la 28 octombrie 2013 Sinodul Mitropolitan al Ardealului îi conferă statutul de mănăstire. Astfel, prin Decizie Mitropolitană, la 1 noiembrie 2013 ia ființă Mănăstirea Bran.
Biserica mare prăznuieşte ca hram Soborul Sfinţilor Apostoli (30 iunie), în vreme ce hramul paraclisului este Duminica Sfintelor Mironosiţe.
În incinta mănăstirii nu există spaţii de cazare disponibile pelerinilor.