Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Nunta lui Figaro | Operă de W.A. Mozart
După Salonul Muzical al Operei de luni, când i-am spus „Bun găsit, domnule Mozart!”, chiar de aniversarea nașterii lui W.A. Mozart, sâmbătă, 1 februarie 2020, de la ora 18.30, în Sala Operei, vă invităm la o altă capodoperă scrisă de genialul compozitor austriac: „Nunta lui Figaro”.
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
Acţiunea operei se petrece în castelul Contelui Almaviva, în Sevilla, în secolul al XVIII-lea. Desfăşurarea din „Nunta lui Figaro” este un lung şir de quiproquo-uri neprevăzute şi răsturnări de situaţie care fac din această operă o comedie spumoasă şi de succes. Contele Almaviva, săturat de anii de căsnicie cu Rosina, îi face avansuri menajerei Susanna, iubita lui Figaro. Contele vrea să împiedice căsătoria celor doi şi încearcă toate şiretlicurile. Încurcăturile se ţin lanţ, Rosina îi joacă şi ea o festă soţului pentru ca, în final, Contele Almaviva să-i ceară iertare în faţa tuturor, iar Figaro şi Susanna să îşi redobândească încrederea şi fericirea.
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Cetatea Țărănească Prejmer
marți - vineri : 09.00 - 17.00 ; sâmbătă : 09.00 - 15.00
PREJMER
Str. Mare nr. 2
localizare cu Google Maps
Principalul obiectiv turistic al localităţii este Biserica Evanghelică şi Cetatea Ţărănească, ansamblu arhitectural în patrimoniul UNESCO, amplasat în centrul aşezării care particularizează puternic peisajul fiind o adevărată emblemă. Cavalerii teutoni au început construcţia Bisericii în secolul al XIII-lea, iar zidurile Cetăţii au fost ridicate în secolul al XV-lea de către locuitorii germani.
Arhitectura specifică aşezărilor germane este bine reprezentată în localitate de aspectul caselor care păstrează aceste caracteristici, unele dintre ele fiind înscrise pe lista monumentelor istorice.Pe drumul ce leagă Braşovul de Pasul Buzăului, în centrul comunei Prejmer, se află Cetatea Ţărănească, una dintre cele mai puternice fortificaţii feudale din Ţara Bârsei. Construcţia cetăţii fortificate a început în 1427, aceasta fiind zidită în jurul bisericii (1250) şi s-a terminat în secolul al XVI-lea. A fost concepută spre a servi de refugiu şi apărare pentru populaţia satului pe timp de război.
Cetatea are două incinte. Cea principală, de formă circulară, are diametrul de circa 80 m şi a fost ridicată după 1427. Aceasta înconjoară cu un zid de o grosime impresionantă, respectiv de 3-4 m. Pe zid se află, la cca 12 m înălţime, drumul de strajă. O a doua incintă, mai mică decât cealaltă, este alipită gangului boltit al porţii de intrare.Gangul este prevăzut cu arce puternice, are o lungime de 50 m şi o funcţie de apărare precisă asigurată de un grătar din lemn întărit cu benzi din fier ascuţite la partea de jos. Acesta era coborât în momentul în care avangarda duşmanilor spărgea poarta de intrare şi pătrundea în incinta cetăţii. Coborâtă fulgerător, izola avangarda asediatorilor de grosul oştirii.
Zidul incintei principale este întărit la exterior prin câteva bastioane de formă aproximativ cilindrică. La interior este căptuşit cu 275 de cămări dispuse pe trei şi patru niveluri, legate între ele prin scări de lemn. Pe vremuri, în aceste cămări se păstrau proviziile locuitorilor satului (fiecare familie avea cămara sa proprie), care se refugiau in incinta Cetăţii în timpul asediilor. De asemenea, zidurile incintei principale circulare erau prevăzute cu guri de tragere păstrate până astăzi, prin care sătenii se puteau apăra ţintind cu arcuri, iar mai târziu, cu arme de foc. In Cetatea Prejmerului s-a păstrat şi o originală orgă a morţii - dispozitiv care declanşa simultan mai multe archebuze, stârnind panică în rândul asediatorilor (reamenajată în secolele XVI-XVII).
Intreaga Cetate îşi desfăşoară zidurile într-o ordine orizontală şi cu greu se poate ghici din afară cât de solid este organizat sistemul defensiv interior. Zidurile principale sunt protejate de un zid-scut şi de un şanţ cu apă (care astazi nu mai exista), flancarea fiind asigurată de patru bastioane de artilerie.
în ansamblul lor, amenajările defensive de la Prejmer reprezintă cea mai puternică cetate ţărănească fortificată construită de coloniştii saşi în Transilvania.
Cetatea are două incinte. Cea principală, de formă circulară, are diametrul de circa 80 m şi a fost ridicată după 1427. Aceasta înconjoară cu un zid de o grosime impresionantă, respectiv de 3-4 m. Pe zid se află, la cca 12 m înălţime, drumul de strajă. O a doua incintă, mai mică decât cealaltă, este alipită gangului boltit al porţii de intrare.Gangul este prevăzut cu arce puternice, are o lungime de 50 m şi o funcţie de apărare precisă asigurată de un grătar din lemn întărit cu benzi din fier ascuţite la partea de jos. Acesta era coborât în momentul în care avangarda duşmanilor spărgea poarta de intrare şi pătrundea în incinta cetăţii. Coborâtă fulgerător, izola avangarda asediatorilor de grosul oştirii.
Zidul incintei principale este întărit la exterior prin câteva bastioane de formă aproximativ cilindrică. La interior este căptuşit cu 275 de cămări dispuse pe trei şi patru niveluri, legate între ele prin scări de lemn. Pe vremuri, în aceste cămări se păstrau proviziile locuitorilor satului (fiecare familie avea cămara sa proprie), care se refugiau in incinta Cetăţii în timpul asediilor. De asemenea, zidurile incintei principale circulare erau prevăzute cu guri de tragere păstrate până astăzi, prin care sătenii se puteau apăra ţintind cu arcuri, iar mai târziu, cu arme de foc. In Cetatea Prejmerului s-a păstrat şi o originală orgă a morţii - dispozitiv care declanşa simultan mai multe archebuze, stârnind panică în rândul asediatorilor (reamenajată în secolele XVI-XVII).
Intreaga Cetate îşi desfăşoară zidurile într-o ordine orizontală şi cu greu se poate ghici din afară cât de solid este organizat sistemul defensiv interior. Zidurile principale sunt protejate de un zid-scut şi de un şanţ cu apă (care astazi nu mai exista), flancarea fiind asigurată de patru bastioane de artilerie.
în ansamblul lor, amenajările defensive de la Prejmer reprezintă cea mai puternică cetate ţărănească fortificată construită de coloniştii saşi în Transilvania.
