Cândva, grupul „penaşilor“ se constituia din tinerii care în anul următor urmau să plece la oaste, dar, de când armata nu mai este obligatorie, obiceiul este continuat doar pentru ca această tradiţie să nu dispară. „Practic, este vorba despre un obicei de e trece de la adolescenţă la maturitate“.
Obiceiul debutează în ziua Sfîntului Nicolae, când „penaşii“ îşi pun straie de sărbătoare, de culoare închisă, fulare şi mănuşi albe, iar pe cap căciuli negre împodobite cu câte o pană de gâscă şi cu doi boboci de trandafiri, unul roşu şi unul roz. După slujbă, în cadrul căreia ei cântă colinda cu care vor merge în ajun de Crăciun pe la casele din comună, „penaşii“ pornesc în pas de marş pe străzi şi cântă cântece de cătănie. După ce timp de cîteva zile străbat toate străzile comunei, „penaşii“ pornesc la „zorit“ în ajunul Crăciunului. Colindul pe care ei îl cântă la toate casele unde sunt primiţi este unul destul de complicat, care are 24 de strofe, textul acestuia slăvind Naşterea Domnului. În casele unde locuiesc fete de măritat, colindul se cântă pe două voci, fiecare vers repetîndu-se de două ori. După două zile de „zorit“, în care tinerii trec pe la circa 400 de case, cântînd de 400 de ori acelaşi colind, a cărui interpretare durează 17 minute, ei sunt epuizaţi, mulţi îşi pierd vocea, dar se bucură de faptul că au reuşit să ducă mai departe o tradiţie unică în zonă. 
Obiceiul „penaşilor“ se încheie în jurul datei de 7 ianuarie, de Sfântul Ion, sau într-o dată apropiată, practic în primul sfârşit de săptămînă al noului an, cu un mare bal, la care sunt invitaţi toţi cei care au primit „penaşii“ în casele lor. Balul este organizat din banii adunaţi din „zorit“ şi din contribuţiile fiecărui membru al grupului de „penaşi“. „În cadrul balului se alege regele şi regina penaşilor, prin votul celor prezenţi, regina fiind prietena regelui.