Nunta lui Figaro | Operă de W.A. Mozart
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
Balul Penașilor din Hărman
06 dec. 2018 - 07 ian. 2019
HĂRMAN
Centrul Hărmanului
localizare cu Google Maps
Obiceiul „Penaşilor“ are o vechime de peste 150 de ani. Tinerii din Hărman colindă de la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ioan pe toate străzile comunei.
Îşi poartă cu mândrie căciula neagră de blană împodobită cu pene de gâscă şi boboci de trandafiri şi încolonaţi, pornesc din faţa bisericii din centrul satului să colinde pe toate străzile comunei Hărman.
Ei sunt „Penaşii“ şi sunt fericiţi că pot duce mai departe una dintre cele mai vechi tradiţii ale comunei Hărman.
Obiceiul debutează în ziua Sfîntului Nicolae, când „penaşii“ îşi pun straie de sărbătoare, de culoare închisă, fulare şi mănuşi albe, iar pe cap căciuli negre împodobite cu câte o pană de gâscă şi cu doi boboci de trandafiri, unul roşu şi unul roz. După slujbă, în cadrul căreia ei cântă colinda cu care vor merge în ajun de Crăciun pe la casele din comună, „penaşii“ pornesc în pas de marş pe străzi şi cântă cântece de cătănie. După ce timp de cîteva zile străbat toate străzile comunei, „penaşii“ pornesc la „zorit“ în ajunul Crăciunului. Colindul pe care ei îl cântă la toate casele unde sunt primiţi este unul destul de complicat, care are 24 de strofe, textul acestuia slăvind Naşterea Domnului. În casele unde locuiesc fete de măritat, colindul se cântă pe două voci, fiecare vers repetîndu-se de două ori. După două zile de „zorit“, în care tinerii trec pe la circa 400 de case, cântînd de 400 de ori acelaşi colind, a cărui interpretare durează 17 minute, ei sunt epuizaţi, mulţi îşi pierd vocea, dar se bucură de faptul că au reuşit să ducă mai departe o tradiţie unică în zonă.
Obiceiul „penaşilor“ se încheie în jurul datei de 7 ianuarie, de Sfântul Ion, sau într-o dată apropiată, practic în primul sfârşit de săptămînă al noului an, cu un mare bal, la care sunt invitaţi toţi cei care au primit „penaşii“ în casele lor. Balul este organizat din banii adunaţi din „zorit“ şi din contribuţiile fiecărui membru al grupului de „penaşi“. „În cadrul balului se alege regele şi regina penaşilor, prin votul celor prezenţi, regina fiind prietena regelui.