Zidurile din piatră şi cărămidă, vădind o construcţie adaptată luptei cu arme de foc, au o înălţime cuprinsă între 18 m spre deal şi 20 m spre oraş, şi o grosime la bază de aproximativ 4 m. Numărul galeriilor interioare de luptă realizate din lemn, este de cinci, dispuse pe cinci nivele, iar terminaţia zidurilor este matcată de creneluri.
Acoperişuri într-o apă au avut numai la balcoanele exterioare pe console, prevăzute cu „guri de smoală”, ce sporeau posibilitatea de apărare a zonei. Aprovizionarea şi accesul pe galeriile interioare au fost asigurate şi aici de o scară mobilă, care îl lega de Bastionul Graft ce întărea zidul cetăţii în acestă zonăşi fusese construit ca un pod peste canalul care îi dăduse şi numele.
Iniţial, Turnul Alb a fost încredinţat pentru întreţinere şi ca loc de apărare a oraşului meşterilor cositorari şi arămari, iar din 1678 rămâne doar în grija arămarilor, cositorarii răscumparându-sşi obligaţia de apărare. Nici el nu a scăpat de acţiunea timpului, iar marele incendiu din aprilie 1689 care a devastat întreaga cetate, transformând în cenuşă o mare parte a patrimoniului de arhitectură, s-a extins şi asupra Turnului Alb. Grav afectat, a fost renovat în anul 1723. În anul 1902s-au mai efectuat o serie de lucrări de întreţinere, iar în anul 1975 a fost renovat, căpătând aspectul actual. Iluminat pe timpul nopţii, din anul 2002 şi eliberat de vegetaţia care îl ascundea ochiului, Turnul Alb este acum un monument pitoresc, un punct de atracţie în refugiul Belvedere de pe drumul ce duce în Poiana Braşov.