Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Nunta lui Figaro | Operă de W.A. Mozart
După Salonul Muzical al Operei de luni, când i-am spus „Bun găsit, domnule Mozart!”, chiar de aniversarea nașterii lui W.A. Mozart, sâmbătă, 1 februarie 2020, de la ora 18.30, în Sala Operei, vă invităm la o altă capodoperă scrisă de genialul compozitor austriac: „Nunta lui Figaro”.
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
Acţiunea operei se petrece în castelul Contelui Almaviva, în Sevilla, în secolul al XVIII-lea. Desfăşurarea din „Nunta lui Figaro” este un lung şir de quiproquo-uri neprevăzute şi răsturnări de situaţie care fac din această operă o comedie spumoasă şi de succes. Contele Almaviva, săturat de anii de căsnicie cu Rosina, îi face avansuri menajerei Susanna, iubita lui Figaro. Contele vrea să împiedice căsătoria celor doi şi încearcă toate şiretlicurile. Încurcăturile se ţin lanţ, Rosina îi joacă şi ea o festă soţului pentru ca, în final, Contele Almaviva să-i ceară iertare în faţa tuturor, iar Figaro şi Susanna să îşi redobândească încrederea şi fericirea.
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
Aceasta reclamă se va închide în secunde. Click AICI pentru a accesa instant pagina dorită.
Mănăstirea Bucium
ȘINCA
DJ102B, sat Bucium
localizare cu Google Maps
+40 720 76.11.76 +40 766 39.09.00
La poalele Munţilor Făgăraş, în apropierea satului Bucium din judeţul Braşov, în inima ţării se înalţă şi desăvârşeşte prin dragostea şi eforturile credincioşilor un bastion al credinţei Neamului Ortodox Român, o cetate pentru pacea tuturor.
Mănăstire a sfintelor ortodoxe şi româneşti tradiţii, lăcaşul de cult de la Bucium este osândit flăcărilor în 1761 când monahi, parte ai locului, parte cautând adăpost în faţa vitregiei vremurilor, ard odată cu vechea biserică.
În 1928, Regina Maria purcede împlinirii unui îndrăzneţ şi amplu proiect, menit să edifice pe locul vechii Mănăstiri Bucium, Mănăstirea “Întregirii Neamului”, însă timpurile interbelice îi răpesc sorţii de izbândă.
Pronia Cerească se face auzită în 1953, când rugămintea credinciosului “Moş Ilie”, însoţit de tânăra familie Şandru, aduce binecuvântarea şi aprobarea de construcţie a bisericii de la Bucim, iscălită cu dragostea şi harul Înalt Prea Sfinţiei Sale, Mitropolitul Bălan. De astă dată însă, opresiunea regimului se răsfrânge nefast, îngrădind drumul spre zidire. Trebuind “cu preţul vieţii” să ridice mănăstirea, familia Şandru vede strădania de jumătate de veac împlinindu-se în 1990, când I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, apreciază şi aprobă iniţiativa întru zidirea Mănăstirii Bucium, iar la 6 August 1995 sfinţeşte Biserica între timp înălţată. Truda şi rugăciunea obştii, sub binecuvantarea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, încununată de dragostea credincioşilor şi eforturile “Doamnei de la Mănăstire” au continuat cărămidă după cărămidă, înălţarea şi îngrijirea întregului ansamblului mănăstiresc.
Biruind Bucium peste zbucium, în vara anului 2009, sub harică şi binecuvantată dăruire, părintele arhimandrit Visarion Joantă, Exarh al mănăstirilor aşează cunună duhovniciei Mănăstirii în dragostea şi înţelepciunea protosinghelului Ieronim Tămaş.
La inceputul lui 2015, Înaltpreasfinţitul Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolit al Ardealului şi Arhiepiscop al Sibiului, pecetluiește obștea lăcașului de la Bucium numindu-l stareţ pe ieromonahul Teodosie Stejar.
Amenajarea pridvorului bisericii, schimbarea instalației termice în biserică, realizarea unui ansamblu de porţi sculptate la intrarea în curtea mănăstirii, monumentul “Cruce a celor fără de cruce” în cimitirul mănăstirii, sunt doar parte din proiectele în curs de desfăşurare.
Nevoile permanente ale acestui edificiu al Păcii trec parcă mai uşor, iar nădejdea izbândei rămâne vie în truda spre zidire, în glasul rugăciunii obştii, în frumuseţea şi liniştea acestui colţ de rai.
Pronia Cerească se face auzită în 1953, când rugămintea credinciosului “Moş Ilie”, însoţit de tânăra familie Şandru, aduce binecuvântarea şi aprobarea de construcţie a bisericii de la Bucim, iscălită cu dragostea şi harul Înalt Prea Sfinţiei Sale, Mitropolitul Bălan. De astă dată însă, opresiunea regimului se răsfrânge nefast, îngrădind drumul spre zidire. Trebuind “cu preţul vieţii” să ridice mănăstirea, familia Şandru vede strădania de jumătate de veac împlinindu-se în 1990, când I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, apreciază şi aprobă iniţiativa întru zidirea Mănăstirii Bucium, iar la 6 August 1995 sfinţeşte Biserica între timp înălţată. Truda şi rugăciunea obştii, sub binecuvantarea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, încununată de dragostea credincioşilor şi eforturile “Doamnei de la Mănăstire” au continuat cărămidă după cărămidă, înălţarea şi îngrijirea întregului ansamblului mănăstiresc.
Biruind Bucium peste zbucium, în vara anului 2009, sub harică şi binecuvantată dăruire, părintele arhimandrit Visarion Joantă, Exarh al mănăstirilor aşează cunună duhovniciei Mănăstirii în dragostea şi înţelepciunea protosinghelului Ieronim Tămaş.
La inceputul lui 2015, Înaltpreasfinţitul Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolit al Ardealului şi Arhiepiscop al Sibiului, pecetluiește obștea lăcașului de la Bucium numindu-l stareţ pe ieromonahul Teodosie Stejar.
Amenajarea pridvorului bisericii, schimbarea instalației termice în biserică, realizarea unui ansamblu de porţi sculptate la intrarea în curtea mănăstirii, monumentul “Cruce a celor fără de cruce” în cimitirul mănăstirii, sunt doar parte din proiectele în curs de desfăşurare.
Nevoile permanente ale acestui edificiu al Păcii trec parcă mai uşor, iar nădejdea izbândei rămâne vie în truda spre zidire, în glasul rugăciunii obştii, în frumuseţea şi liniştea acestui colţ de rai.
