La data de 31 mai 1874,la București a fost semnată convenția dintre Austro-Ungaria și România pentru a fi construită linia ferată Ploiești-Brașov cu joncțiunea la punctul Predeal. Acest proiect a ajutat la formarea orașului Predeal, și a început construcția și darea în folosință a liniei ferate și a gării de la frontieră, Gara Predeal.

În anul 1879 a fost inaugurată calea ferată. Peste un an de zile, Predealul a devenit sat în cadrul comunei Podul Neagului. Mai târziu în anul 1981, autoritățile au decis încurajarea creșterii democratice și ofereau tinerilor căsătoriți casă și fâneață. În paralel, căile ferate se dezvoltau, iar în anul 1882, s-a făcut la Predeal joncțiunea liniei ferate Ploiești-Predeal-Timișu de Sus-Brașov.

O altă realizare a avut loc între 1 martie 1933 și 10 ianuarie 1940: a fost construită calea ferată dublă Câmpina-Predeal-Brașov. Apoi, la 27 decembrie 1960 a fost instalat în staţia Predeal primul stâlp metalic de electrificare din România, pentru ca mai apoi, la 9 decembrie 1968, să fie inaugurat primul traseu electrificat din ţară, linia Braşov-Predeal. Primul stâlp de electrificare pentru calea ferată există şi astăzi.

Pe malul râului Prahova, la poalele Bucegilor, Gara din Predeal atrage atenția oricărui trecător, se sprijină pe două puncte fixe, în jurul cărora forța și rezistența ajung în echilibru, acestea sprijinindu-se la rândul lor pe trei coloane de tip Benoto cu o adâncime de 25 de metri în sol pentru o rezistență deosebită.

Gara Predeal şi Izvorul 24 din Băile Olăneşti sunt singurele clădiri din ţară care sunt construite în formă de şa geometrică, o formă arhitecturală foarte greu de realizat, ce iese numai din respectarea foarte riguroasă a unor coordonate matematice.