O drumeție faină și accesibilă pe care o poti face în jurul Brașovului, de o zi, este cea în Munții Baiului. Se poate ajunge ușor, cu trenul până în Azuga; avem de unde alege dintre trenurile de dimineață. Munții Baiului sunt minunați toamna, iar dacă e și vremea bună, vederea asupra vecinilor de vizavi, Munții Bucegi, te lasă fără glas. Dacă de pe Valea Prahovei, din trenurile spre București, Bucegii se văd cum se văd în zilele lor bune și clare, păi din Munții Baiului parcă poți să-i atingi, atât ți se par de aproape. Iar dacă, din întâmplare nefericită, nu nimeriți vreme bună,  mai ales toamna, cețurile care se lasă și se ridică fără să-ți spună când, pot revela peisaje mistico-surprinzătoare. Traseul începe din gara Azuga, de unde cotește spre dreapta, spre sud, pe DN1. La scurt timp, după podul peste râul Azuga (circa 500 de metri de la intrarea pe DN1), lăsăm șoseaua în urmă și intrăm pe poteca marcată cu Triunghi Albastru. Poteca urcă susținut prin pădure pe muchia Sorica, aproximativ 500 metri diferență de nivel, timp suficient să ne obișnuim cu ideea că urcăm munte serios, nu în glumă. După ce ne-am obișnuit, numai bine ieșim în golul alpin, în apropierea capătului telegondolei, ce urcă din Azuga pe sub Vârful Sorica. Continuăam urcușul pe culme, păstrând direcția generală E – S/E, depășind vârfurile Urechea (1705 m) și Duțca (1715 m). După Vârful Duțca se desprinde înainte culmea Petru-Orjogoaia, dar noi cotim spre dreapta (spre sud), pe culmea principală a Munților Baiului, pe care o urmăm circa 1,5 km, până sub Vârful Băiuțu (1825 m). Din acest punct cotim iarăși spre dreapta (spre vest), urmând marcajul Cruce Roșie, ce coboară pe culmea Zamora spre orașul Bușteni. Culmea Zamora nu are doar nume atrăgător, ci ea însăși e foarte frumoasă. Coborârea abruptă este domolită de panorama impresionantă a peretului estic al Bucegilor, panoramă care ne însoțește până intrăm în pădure. Poteca forestieră se termină în apropierea Castelului Cantacuzino, în spatele gării Bușteni.