Construcția acestei mănăstiri începe în sec al XVII-lea, când boierul Preda Brâncoveanu a înălțat prima biserică din lemn pe valea Sâmbetei. În același loc, în jurul anului 1696, Constantin Brâncoveanu, conducătorul Țării Românești între anii 1688 – 1714, a construit prima biserică din piatră. Aceasta a fost construită pentru a salva ortodoxismul românesc din calea distrugerilor puse la cale de habsburgii care, în anul 1683, cuceriseră Transilvania și voiau să impună catolicismul.  

 În 1785, mănăstirea a fost parțial distrusă din ordinul generalului Bukow din Viena. Toate chiliile au fost rase de pe fața pământului iar călugării au fost obligați să părăsească mănăstirea. În următorii 140 de ani, mulți oameni de vază au încercat să reconstruiască mănăstirea. Onoarea de a fi al doilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu îi aparține Mitropolitului Th. D. Nicolae Bălan care a început lucrările de reconstrucție în 1926. Sfințirea mănăstirii a avut loc în 1946 , după război.
 Noul şi modernul ansamblu mânăstiresc, având în mijloc bisericuţa brâncovenească - reuşită îmbinare a tradiţiei cu modernitatea, a vechiului cu noul, a istoriei cu actualitatea - se prezintă tuturor vizitatorilor ca o imagine din altă lume, ca un colţ de rai.

 Mitropolitul Nicolae Bălan a păstrat în interiorul bisericii pictura veche. Arhitectura bisericii mănăstirii aparține în întregime stilului brâncovenesc, stil apărut la sfârșitul sec. al XVII-lea și începutul sec. al XVIII-lea în Țara Românească.  
 Turla bisericii este octogonală la exterior și cilindrică în interior. Piatra din exterior, chenarele decorative ale ușilor și ferestrelor, pilaștrii sculptați și panourile de piatră traforată din pridvorul bisericii dau un aspect unic acestei construcții.
 Interiorul bisericii, în formă de cruce, e împărțit în altar, naos, pronaos și pridvor. Pictura din pridvorul bisericii e în întregime nouă și cuprinde scene din Vechiul Testament, precum și Judecata de apoi, Raiul și Iadul. Intrarea din pridvor în pronaos se face printr-o ușă de lemn de stejar, fixată într-un ancadrament de piatră sculptată, iar deasupra ușii se află pisania săpată într-o placă de piatră.

 În spatele mănăstirii se află și un lac, cu o priveliște minunată către munții Făgăraș.
 Astfel, frumuseţea edificiului este dublată de farmecul naturii, unde murmurul râului Sâmbăta se împleteşte cu şoapta de rugăciune    a călugărilor, oferind astfel credincioşilor şi vizitatorilor care poposesc aici ceva din frumuseţea şi pacea raiului.