Localizare și priveliște impresionantă

Mănăstirea Făget se află la 4 km de Făgăraş, pe drumul spre Boholţ, pe dealul Galaţilor, în punctul numit „Dealul Crucii” (sau Mătăhuiul). Așezarea sa oferă o panoramă deosebită asupra Ţării Făgăraşului și poate fi zărită chiar de la distanță, din localități precum Perşani, Victoria, Cetatea Rupei sau Cincu. Încă de la intrare, mănăstirea inspiră linişte, pace şi simplitate.

Originea și denumirea mănăstirii

Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului“ de la Făget-Boholţ este construită pe locul unei vechi mănăstiri, ridicate pe un deal împădurit cu fagi, de unde și numele „Făget”. Saşii care locuiau în zonă au numit-o Bucholt, denumire care, românizată, a devenit „Boholţ”.

Evoluția istorică a așezământului monahal

Inițial, mănăstirea a fost una de maici, dar mai târziu a devenit mănăstire de călugări. A fost una dintre cele mai importante din Ţara Făgăraşului, cu o obște numeroasă și terenuri vaste, incluzând păduri și pășuni precum Făget, Ciungi, Gauri și La Crepe. În total, domeniul mănăstirii cuprindea 400 ha.

Reşedinţă domnească și legătura cu Mihai Viteazul

Documentele din anul 1600 atestă că Mănăstirea Făget a fost reşedinţă a lui Mihai Viteazul, care obișnuia să poposească aici când venea în Cetatea Făgăraşului. Datina cerea ca un domnitor să fie întâmpinat de episcopul locului la intrarea în cetate, motiv pentru care episcopul avea reședința la mănăstirea din Galaţi. Se consideră că aceasta a fost construită înaintea Cetăţii Făgăraşului. O legendă locală spune că un tunel subteran lega mănăstirea de fortăreaţă. Ultima vizită a lui Mihai Viteazul în acest loc a avut loc înaintea victoriei de la Şelimbăr.

Distrugerea dramatică a mănăstirii

Într-o dimineaţă de duminică, în timpul Sfintei Liturghii, mănăstirea a fost incendiată. Nu se știe exact câți călugări se aflau în biserică, dar în perioada sa de glorie, a avut 188 de vieţuitori, dintre care 38 erau preoţi. Doar 8 călugări au supravieţuit și s-au refugiat în satul Boholţ. Din marea mănăstire au rămas doar ruine, măcinate de timp, dar păstrate vie în memoria credincioşilor.

Renașterea prin voință și credință

Renașterea mănăstirii a fost posibilă prin eforturile Înalt Prea Sfințitului Serafim Joantă, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, originar din Boholţ. În perioada în care era episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, el a sprijinit cererea comunității locale și a obținut aprobarea pentru reconstrucție. Terenul de 6,49 ha necesar reluării vieții monahale a fost donat de 6 familii din Boholţ.

Reconstrucția și noua viață monahală

Reconstrucția a început în anul 1993, la aproape 300 de ani de la distrugerea mănăstirii. Primul edificiu ridicat a fost un Altar de vară, care este folosit și astăzi de părintele Dositei, duhovnicul mănăstirii, pentru Spovedanie, pregătirea Sfintelor Paşti și ca aghiasmatar. Acest altar a fost sfințit de Î.P.S. Serafim și reprezintă începutul unei noi etape în viața spirituală a locului.

Cum te poți informa despre program:

• Contact direct: Poți suna sau trimite mesaj stareței sau personalului mănăstirii pentru a întreba despre ore pentru pelerini.
• Înainte de vizită: Este recomandat să anunți vizita anticipat, mai ales dacă intenționezi să participi la slujbe sau evenimente religioase.
• Vizite în timpul slujbelor și evenimentelor cu program stabilit: Hramul de Sf. Împărați Constantin și Elena, în jurul datei de 21 mai, cu Sfântul Maslu de la ora 08:00, urmat de Utrenie și Sfânta Liturghie