Coloanele de bazalt, vulcanul și lacul de bazalt de la Racoș
Din categoria minunilor impresionante ale naturii fac parte și aceste trei locuri situate în comuna Racoș. Vulcanul stins din Racoș este renumit pentru faptul că reprezintă vulcanul cu cea mai recentă activitate de pe teritoriul României, în urmă cu mii de ani. După răcirea lavei, aici s-au format bazaltul, piatra ponce și zgura. Locuitorii din zonă și-au construit casele din această piatră ponce, iar Castelul din Racoș este și el construit din aceste rămășițe naturale datorate erupției. Lacul de smarald poartă acest nume deoarece s-a format în interiorul fostei cariere Brazi. Culoarea fascinantă a lacului captează privirile turiștilor, dar scăldatul este interzis. În imediata apropiere a lacului se află Coloanele de bazalt care au o o înălțime de aproximativ 15 m. Întinse pe o suprafață de 1,5 ha, coloanele sunt rezultatul curgerilor de lavă și au o vechime de peste un milion și jumătate de ani.Rezervaţia geologică “Bazaltele de la Racoş” este situată în vestul Munţilor Perşani, în localitatea Racoşul de Jos, pe partea dreaptă a Văii Oltului, judetul Braşov.
Bazaltele de la Racoş reprezintă ultimele faze de erupţie manifestate pe teritoriul ţării noastre în Cuaternarul inferior. Coloanele de bazalt au o înălţime cuprinsă între 10 şi 15 metri şi s-au format ca urmare a răcirii rapide a lavei vulcanice.
În anul 1962, complexul coloanelor a fost declarat rezervaţie naturală de tip geologic, având o suprafaţă totală de 2.5 hectare.
Deşi sunt mai multe opinii în ceea ce priveşte vârsta erupţiilor bazaltice, pe baza corelării profilelor oferite de o serie de cariere, se pot distinge trei faze vulcanice când curgerile de lavă au format trei orizonturi cu grosimi între 2 şi 18 m, a căror datare este uşurată de rezerva de apă dulce din marnele şi calcarele ce separă sau acoperă materialul vulcanic.
Se consideră că bazaltele de la Racoş provin dintr-un centru de erupţie local suprapus unei fracturi longitudinale din care au mai provenit bazaltele de Călimani (Topliţa) şi cele de la sud de Dunăre, din Bulgaria.
În dreptul carierei se află o luncă lungă de 200-400 metri lăţime. Procesele de versant au extindere mare pe partea dreaptă a Oltului, fapt favorizat de despăduriri şi de exploatările şi drumurile de acces către acestea, intensificându-se astfel eroziunea.
Coloanele de bazalt au ieşit la iveală după exploatarea îndelungată a bazaltului pentru pavele şi criblură, repezentând un adevărat spectacol natural.
Prin originalitatea acestor coloane, dar mai ales pentru importanţa ştiinţifică a erupţiilor bazaltice din această zonă a Perşanilor, a rezultat o puternică motivaţie pentru ocrotirea lor. Din raţiuni economice, exploatările prin dinamitare şi escavare continuă chiar dacă afectează monumentul. În prezent, şocurile datorate exploziilor şi circulaţiei basculantelor de tonaj greu provoacă năruiri ale orizonturilor superioare.
Din punct de vedere ştiinţific, coloanele marchează încheierea erupţiei vulcanice în Carpaţii Orientali.
Din punct de vedere economic, cariera a reprezentat principala activitate pentru cea mai mare parte a populaţiei ocupată în sfera productivă din Racoş. Multă vreme a fost singurul obiectiv industrial din zonă, fapt ce a atras forţă de muncă şi din localităţi învecinate.
Dezvoltarea drumurilor şi necesitatea modernizării lor a crescut necesarul de bazalt şi implicit activitatea carierelor. De asemenea, varietatea litologică a permis dezvoltarea acestui sector economic, noi cariere au apărut care aprovizionează fabrica de ciment de la Hoghiz.
Prin frumuseţea şi dimensiunea lor, coloanele reprezintă un punct de interes turistic în zonă. Ele ar putea face parte dintr-un circuit turistic alături de rezervaţiile învecinate (punctul fosilifer Ormenis, Carhaga şi vulcanul de scorie), cetăţile medievale de la Racoş şi Homorod, siturile dacice, peştera din Racoş.
