În 1898, George Enescu a început să primească sprijinul Reginei Elisabeta, cunoscută sub numele de Carmen Sylva. Regina a recunoscut talentul tânărului muzician și i-a oferit o cameră specială în Castelul Peleș, unde Enescu putea să studieze și să compună. De asemenea, Enescu a fost adesea invitat să susțină recitaluri la Palatul Regal.

Datorită frumuseții locului și proximității de Palatul Peleș, George Enescu a decis să-și construiască propria casă în Sinaia între anii 1923 și 1926. El a proiectat personal casa, numită Vila Luminiș, în colaborare cu arhitectul Radu Dudescu. Casa a devenit locul său de refugiu și de creație în perioadele dintre turneele sale internaționale în Europa și America de Nord. În 1947, când se afla la Paris, Enescu a donat vila statului român pentru a fi folosită ca loc de odihnă și de creație pentru artiști.

Începând din 1995, Vila Luminiș a fost deschisă publicului și a devenit Casa Memorială "George Enescu". Din 2007, a fost inclusă ca secție a Muzeului Național "George Enescu".

La intrarea în vilă, vizitatorii sunt întâmpinați de un bust în marmură al lui George Enescu, realizat de celebrul sculptor Ion Irimescu, care a fost profund fascinat de personalitatea compozitorului.

Încăperile de la etaj sunt spațioase și confortabile, cu o amenajare interioară rafinată și plină de imaginație. Aici, elementele ornamentale și de mobilier în stiluri variate, precum românesc, oriental și Biedermeier, se îmbină armonios și original. Casa găzduiește numeroase piese de valoare din cristal, porțelan, metal și ceramică, care adaugă strălucire interioarelor.

În salonul casei este expus pianul maestrului, un Ibach fabricat la Lausanne, pe care Enescu l-a folosit atât în activitatea sa componistică, cât și în concertele susținute pentru familia sa și prieteni. De la salon, o scară în spirală oferă acces la capătul turnului Belvedere și de aici în mansardă sau "bageaga," cum îi spunea Enescu. Tot din salon, vizitatorii pot pătrunde în camera soției lui George Enescu, care este decorată într-un stil eclectic. Camera personală a maestrului se remarcă prin intimitatea sa, confirmând modestia sa proverbială. "Chilia" este de dimensiuni reduse, mobilată într-un stil autentic românesc și a fost locul preferat de odihnă al compozitorului după numeroasele sale concerte.

Etajul mansardat găzduiește materiale documentare legate de viața și activitatea muzicianului, completând astfel povestea impresionantă a acestei case memorabile.