Originile romane și transformările gotice

La origini, edificiul a fost o biserică romanică, din care s-a păstrat portalul vestic, remarcabil prin cele trei retrageri succesive și arc plin cintru, decorat cu capiteluri sculptate cu palmete și figuri umane. Nu se poate stabili cu certitudine forma inițială a bisericii, dacă era o bazilică sau o biserică-sală, în lipsa unor cercetări arheologice detaliate.

În secolul al XV-lea, construcția a fost transformată într-o biserică gotică de tip sală. Corul a fost extins și dotat cu o absidă în formă de 5/8, iar bolțile interioare au fost înlocuite cu unele gotice în leagăn, având nervuri de cărămidă dispuse în rețea, sprijinite pe console ornamentate diferit. Sacristia situată la nord de cor a fost construită pe două niveluri și prezintă la rândul ei bolți cu nervuri din cărămidă.

Valori artistice interioare

Un element deosebit îl constituie tavanul casetat din interiorul navei, realizat la începutul secolului al XVIII-lea. Acesta cuprinde 252 de panouri pictate individual, fiecare cu motive decorative distincte. Este una dintre cele mai remarcabile lucrări de acest tip din spațiul transilvănean.

Altarul actual a fost realizat în stil neogotic în anul 1904 de către Johannes Bartel din Brașov. Amvonul datează din anul 1841 și este în armonie stilistică cu celelalte elemente decorative. Orga, finalizată în 1783 de meșterul Prause din Silezia, este considerată una dintre cele mai valoroase din Transilvania. Dispune de un pozitiv pe balustrada tribunei și are o cromatică distinctă, realizată de pictorul Oelhahn.

Fortificații medievale și donjonul

În partea de sud-est a bisericii se înalță turnul-clopotniță, un donjon masiv care, prin adăugiri succesive, a ajuns să aibă pereți cu grosimea de până la 5 m. Turnul a fost modificat în anul 1892, când a primit actualul aspect neogotic.

Întreg ansamblul este înconjurat de un zid de incintă fortificat, construit după anul 1420, ca reacție la invaziile otomane. Zidul, de formă poligonală, are între 8 și 10 m înălțime și până la 2 m grosime. În partea superioară sunt păstrate golurile de tragere și deschiderile pentru aruncare. Pe partea interioară a zidului se găsesc camere care serveau drept spații de provizii și adăpost.

La începutul secolului al XIX-lea, între 1828 și 1830, în partea sudică a bisericii a fost construită clădirea Primăriei, alipită turnului clopotniță, marcând o apropiere simbolică și funcțională între autoritatea religioasă și cea administrativă.

Biserica fortificată din Codlea rămâne un exemplu elocvent de arhitectură ecleziastică transilvăneană și o dovadă a rezistenței unei comunități prin credință, artă și fortificații solide.