Ambele monumente sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice .

Prezenţa în Braşov a călugărilor Ordinului Sfântului Francisc este atestată din  anul 1506. Cum în timpul reformei şi ei au fost interzişi, primul preot catolic acceptat în Braşov, în toamna anului 1688, a fost un preot militar, un franciscan din Provincia Vieneză.

Biserica cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) a Mănăstirii Franciscane a aparținut, până în perioada reformei, unei mănăstiri de călugăriţe. Istoria evoluţiei urbanistice a oraşului Braşov ne dezvăluie, că până în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, zona din apropierea incintei nordice al fortificaţiei oraşului, aflată între străzile Michael Weiss şi Sf. Ioan, era neconstruită. La sfârşitul secolului, în această parte a oraşului a fost fondată o mănăstire a călugăriţelor clarise franciscane, atestată documentar în anul 1486.

Tipologia bisericii este gotică, de tip hală, compusă dintr-o navă scurtă dar înaltă, de formă trapezoidală (cu latura lungă aliniată la stradă) și un cor poligonal cu boltă pe ogive, sprijinit spre exterior de două perechi de contraforturi treptate.

Deasupra portalului bisericii se află o lespede comemorativă cu o inscripție din anul 1724.

Tavanul navei este sprijinit pe bolți de factură barocă. Amvonul și cele trei altare au fost realizate de asemenea în stil baroc, în anul 1729.[6]

Claustrul mănăstirii este amplasat spre nord.